Setările ruterului On Demand

Folosiţi acest subiect pentru a realiza configuraţii avansate pe un ruter On Demand (ODR). Cu setările ODR , puteţi regla fin comportamentul ODR. În particular,puteţi configura conexiunile şi cererile către serverul de aplicaţii,activare cache, configurare cereri care trebuie respinse,defini cum sunt tratate răspunsurile de eroare şi specificare locaţie istoric ODR.

Serverul ODR, la creare, simte contextul şi este capabil să ruteze cererile către WebSphere® Application Server. Configuraţia suplimentară poate fi aplicată ODR pentru a îndeplini necesităţile unui mediu particular. Configuraţia ODR în DMZ nu este suportată.

Pentru a vizualiza această pagină a consolei administrative, faceţi clic pe Servere > Tipuri de servere > Rutere On Demand > odr_name > Proprietăţi rutere On Demand > Setări rutere On Demand.

Pentru a modifica setările ODR, trebuie să aveţi privilegii administrative de administrator sau configurator.

Puteţi edita setările câmpului de configurare pentru ODR în fila de configurare.

Conexiune server conţinut

Configurare parametri de conexiune HTTP de bază între serverul proxy şi serverul conţinut.

Timeout cerere ieşire
Numărul implicit de secunde pentru care ODR aşteaptă un răspuns înainte de expirarea cererii pentru un server de conţinut. Consideraţi cu grijă această opţiune când schimbaţi valoarea.
Timeout conectare ieşire
Numărul de milisecunde pe care ODR îl aşteaptă pentru a se conecta la server. Dacă acest timp expiră,ODR încearcă să se conecteze la un server diferit. Dacă nu există niciun alt server disponibil,cererea expiră. Valoarea 0 indică faptul că ODR ar trebui să folosească valoarea de expirare kernel a sistemului de operare.
Conexiunile pool către serverul conţinut.
Opţiunea pentru conexiunile pool către server este o caracteristică de optimizare. Pooling-ul împiedică necesitatea de a crea frecvent şi de a distruge conexiunile socket pentru server,prin permiterea ODR de a unifica aceste conexiuni şi a le refolosi. Valoarea implicită pentru conexiunile maxime pe server este 0, care înseamnă că numărul conexiunilor poate creşte dacă este necesar.
Număr maxim de conexiuni pe server
Numărul maxim de conexiuni care sunt unificate către oricare server conţinut singur. Proprietăţile personalizate ale ODR care modifică conexiunile server conţinut sunt după cum urmează:
  • key=http.maxTargetReconnects: Numărul maxim de reconectări la acelaşi server conţinut ţintă pentru fiecare cerere. Implicit este 5.
  • key=http.maxTargetRetries: Numărul maxim de încercări în care ODR selectează un nou server conţinut ţintă pentru fiecare cerere. Implicit este 5.
  • key=http.routing.sendReverseProxyNameInHost: Determină dacă este amplasat sau nu numele ODR în antetul gazdă pentru conţinut care nu este specific serverului conţinut WebSphere Application Server. Opţiunile sunt adevărat sau fals şi nu sunt sensibile la majuscule. Valoarea implicită este falsă.
  • key=http.compliance.disable: Determină dacă conformitatea HTTP V1.1 este impusă în conexiunile serverului conţinut ODR. Opţiunile sunt adevărat sau fals şi nu sunt sensibile la majuscule. Valoarea implicită este falsă.
  • key=http.compliance.via: Valoarea trecerii prin antet care este adăugat la sfârşit în cereri şi răspunsuri pentru conformitatea HTTP. Dacă valoarea este nulă, trecerea prin antet nu este adăugată la sfârşit. Dacă valoarea este adevărată, o valoare de trecere implicită este adăugată la sfârşit. Altfel,valoarea de trecere a şirului specificat este adăugată la sfârşit. Valoarea implicită este nulă.

Memorare în cache

ODR-ul poate fi configurat să memoreze în cache conţinutul serverelor.

Implicit, memorarea în cache a conţinutului este activată. Proprietăţile care urmează a fi aplicate doar dacă memorarea în cache este activată.
Activare memorare în cache
Activează memorarea în cache a cadrului de lucru pentru serverul ODR şi activează memorarea în cache a conţinutului static, cum este definit de specificaţiile HTTP 1.1.
Nume instanţă cache
Instanţa cache a obiectului cache dinamic,care este configurat sub Resurse > Instanţi cache > Instanţe cache obiecte, a fost utilizată pentru a memora în cache toate răspunsurile de conţinut statice şi dinamice. Această instanţă cache a obiectului trebuie să fie configurată să suporte noile aplicaţii I/O (NIO) interfeţe de program (APIs).
Conţinutul SSL cache
Determină dacă conexiunile ODR SSL client care sunt determinate de ODR ar trebui sa aibă răspunsurile memorate în cache.
Memorare în cache activă
Activează memorarea în cache a răspunsurilor HTTP care în mod normal nu sunt memorate în cache. Regulile de memorare în cache care sunt definite de HTTP 1.1 pot fi încălcate pentru a câştiga optimizare cache.
Conţinut dinamic cache
Determină dacă conţinutul dinamic care este generat de serverele aplicaţiei WebSphere V6.02, sau versiuni mai recente,sunt memorate în cache. Conţinutul dinamic al cache-ului generat de serverul conţinut anterior serverului aplicaţiei WebSphere V6.02 nu este suportat.
Actualizare cache URI
Când se memorează în cache conţinutul dinamic,acesta este URIul relativ al unei aplicaţii server conţinut instalate care este folosită pentru a infirma intrările de cache.

Politică de comprimare

Activează comprimarea corpului mesajului de răspuns HTTP înainte ca acesta să fie trimis clientului.

doar-gzip
Comprimaţi răspunsul folosind mecanismul de compresie gzip. Răspunsul este comprimat doar dacă este acceptabil pentru client, bazat pe antetul cererii de acceptare-codare.
doar-scădere
Comprimaţi răspunsul folosind mecanismul de compresie deflate. Răspunsul este comprimat doar dacă este acceptabil pentru client, bazat pe antetul cererii de acceptare-codare.
doar-auto
Folosiţi fie gzip, scăderea , sau nicio comprimare ca determinare a preferinţei clientului

Excluderi

ODR examinează fiecare cerere primită. Puteţi defini anumite metode pentru excludere şi dacă metoda HTTP cerută se potriveşte cu oricare dintre metodele configurate pentru excludere,ODR-ul respinge cererile cu eroarea METODĂ NEPERMISĂ.

Metodele HTTP dezactivate
Implicit,metodele CONECTARE,PUNERE,ŞTERGERE sunt dezactivate.

Înregistrare în istoric

Cererile HTTP sunt înregistrate în unul dintre cele trei istorice:proxy,cache şi local. Configuraţia istoric locală nu este disponibilă în consola administrativă, dar este disponibilă la ${SERVER_LOG_ROOT}local.log. Specifică locaţia acestui istoric prin instalarea http.log.localFileName a unei proprietăţii personalizate pentru locaţia fişierului. Conţinutul fiecărui istoric este formatat folosind formatul istoric comun al Centrului Naţional pentru Aplicaţii Supercomputing.

Activare jurnalizare acces
Selectaţi pentru a activa jurnalizarea
Acces istoric maxim
Dimensiunea maximă a istoricului în megaocteţi (MB). 25 MB este afişat implicit.
Istoric acces proxy
Răspunsurile înregistrate în istoric care sunt primite de la serverele la distanţă.
Istoric acces cache
Răspunsurile înregistrate în istoric care sunt utilizate din memoria locală.
Istoric acces local
Conţine numele istoricului local O valoare deNUL indică faptul că valoarea implicită${SERVER_LOG_ROOT}/local.log este utilizată. Înregistrează în istoric toate răspunsurile locale non-cache ,de exemplu, redirecţionări sau erori interne. Acest conţinut nu vine din cache-ul ODR.

Securitate

Folosiţi această secţiune pentru a seta opţiunile de securitate.

Proxy-uri de securitate de încredere
Unele topologii au alt nivel de rutare activat deasupra ODR-ului. De exemplu,serverele de web citesc cererile primite pentru a verifica către care ODR sunt rutate. Acest câmp de configurare permite altor intermediari înafara de serverul ODR să manipuleze cererea spunând în mod explicit care este ODR-ul de încredere. Folosiţi un protocol de internet sau un nume gazdă complet calificat în acest câmp.

Politica de configurare a proxy plug-inului

Generarea configuraţiei pentru plug-in
Folosiţi acest parametru pentru generarea unui fişier de configurare plug-in ODR pe care puteţi să îl folosiţi într-un server de web care este implementat în faţa ODR. Plug-inul poate determina URI-ul pe care ODR îl manipulează în numele serverului aplicaţiei. Plug-inul poate determina punctul final,sau graniţele ODR astfel încât să ruteze corespunzător cererile pe care le primeşte pentru ODR. Această caracteristică este utilă pentru aceia care preferă să implementeze un server de web dovedit în zona demilitarizată (DMZ), care este complet capabil să exploateze abilitatea ODR. A se reţine că configuraţia ODR în DMZ nu este suportată.

Puteţi defini un nivel de la care să generaţi un plug-in. Pentru domeniul celulă, ODR generează o configuraţie de plug-in care include toate URI-urile gestionate de ODR-urile din celulă. Pentru domeniul nod, fişierul de configuraţie plug-in conţine toate URI-urile gestionate de ODR-urile definite pe acelaşi nod ca şi ODR-ul care generează plug-in-ul. Adiţional, tot traficul rutat de fişierul de configurare plug-in este rutat doar prin ODR-urile de pe acelaşi nod ca şi acest ODR. Pentru domeniul server, fişierul de configuraţie plug-in conţine toate URI-urile gestionate de ODR-urile care generate de plug-in şi tot traficul rutat de fişierul de configuraţie plug-in este rutat numai prin acest ODR.

Script de modificare plug-in config
Precizează calea către un script care este rulat după ce este generată configuraţia plug-in a WebSphere Application Server.

Politică pagină de erori personalizată

Folosiţi acest câmp pentru a sprijini utilizarea paginilor de eroare personalizată atunci când erorile apar în timpul procesării cererii.

Valoarea implicită nu este generată de paginile de eroare personalizate. Proprietăţile care urmează permit utilizarea paginilor de eroare personalizate pentru erorile care survin în timpul procesării cererilor:
Aplicaţia URI de generare pagină de erori
Dacă un URI valid nu este furnizat unei aplicaţii instalate, politica paginii de eroare personalizată nu tratează cererea.
Tratare erori la distanţă
Dacă nu este selectată, codurile de stare de eroare ale răspunsurilor HTTP sunt tratate numai atunci când ODR generează un răspuns de eroare. Daă este selectată, codurile de stare de eroare ale răspunsurilor HTTP sunt tratate atunci când ODR generează un răspuns de eroare, dar şi atunci când un server de aplicaţii generează un răspuns de eroare. Cel mai bun exerciţiu este să configureze o aplicaţie pagină de eroare pe acceeaşi maşină fizică ca şi ODR.
Anteturi care sunt înaintate către aplicaţia paginii de eroare
Specifică valori ale anteturilor suplimentare la cererea clientului de a fi înaintate către aplicaţia paginii de eroare ca parametrii de interogare. Codul de răspuns şi parametrii de interogare URI sunt întotdeauna trimişi aplicaţiei paginii de eroare,în plus faţă de cei care sunt configuraţi. Parametrul codului de răspuns este codul stării HTTP care generează intern sau care este returnat de conţinutul serverului. Parametrul URI este cererea URI pentru client.
Exemplu - Pagina de eroare URI este /ErrorPageApp/ErrorPage, anteturile care înaintează conţinutul Gazdă, şi un client trimite următoarea cerere:
GET  /house/rooms/kitchen.jpg HTTP/1.1
Gazdă:  homeserver.companyx.com
Cererea rezultă într-un răspuns HTTP 404 (local sau la distanţă), şi cererea URI către aplicaţia paginii de eroare ar fi:/ErrorPageApp/ErrorPage?responseCode=404&uri=/house/rooms/kitchen.jpg&Host= homeserver.companyx.com
Coduri de stare HTTP care vor fi recunoscute ca erori
Codurile de stare pentru care politica paginii de eroare asigură un răspuns. Dacă un cod de stare nu este specificat, conţinutul original al răspunsurilor cu codul de stare este returnat. Dacă nu este specificat niciun cod de stare HTTP,cele implicite 404 şi 5XX, sunt folosite. În loc să fie specificate coduri de stare individuale, următoarea metodă este recomandată pentru a reprezenta intervalul:
  • 5XX: 500-599
  • 4XX: 400-499
  • 3XX: 300-399
  • 2XX: 200-299


Nume fişier: odr_settings.html