Eroare HTTP, FRCA, şi setări de istoric acces NCSA

Utilizaţi această pagină pentru a configura istoricul de erori HTTP globale şi setările istoricului de acces National Center for Supercomputing Applications (NCSA) pentru un canale de intrare HTTP. Dacă rulaţi produsul pe z/OS, puteţi utiliza această pagină şi pentru a configura setările de istoric Fast Response Cache Accelerator (FRCA) pentru un canal de intrare HTTP. Un istoric FRCA este o formă specializată de istoric NCSA şi poate fi creat numai într-un mediu z/OS.

Pentru a vizualiza această pagină a consolei administrative, apăsaţi Servere > Tipuri de servere > Servere de aplicaţii WebSphere > nume_server. Sub Depanare, apăsaţi pe Acces NCSA şi înregistrare în istoric erori HTTP. Această pagină de consolă are secţiuni separate pentru fiecare tip de înregistrare în istoric. Secţiunea de înregistrare în istoric FRCA apare numai dacă rulaţi produsul pe z/OS.

Istoricul de erori HTTP conţine o înregistrare a erorilor de procesare HTTP care apar. Nivelul de înregistrare în istoric a erorilor care apare depinde de valoarea care este selectată pentru câmpul Nivel istoric erori.

Istoricul de acces NCSA conţine o înregistrare a tuturor cererilor de client de intrare pe care le tratează canalul de transport HTTP. Toate mesajele care sunt conţinute într-un istoric de acces NCSA sunt într-un format NCSA.

[z/OS] Istoricul FRCA este un istoric de acces NCSA care poate fi creat numai dacă rulaţi produsul pe z/OS. Acest istoric conţine o înregistrare a tuturor cererilor de client de intrare care sunt tratate de Fast Response Cache Accelerator. Toate mesajele care sunt conţinute în acest istoric sunt în formatul NCSA.

Configurarea şi activarea înregistrării în istoric reprezintă un proces în doi paşi. După ce folosiţi această pagină pentru a configura înregistrarea în istoric, trebuie să activaţi explicit fiecare tip de înregistrare în istoric pentru canalele HTTP corespunzătoare. Pentru a vizualiza pagina de setări pentru un canal HTTP, faceţi clic pe Servere > Tipuri de servere > Servere de aplicaţii WebSphere > server > Setări container Web > Lanţuri de transport container Web > Lanţ > Canal de intrare HTTP.

[z/OS] Într-un mediu z/OS, erorile HTTP, accesul NCSA şi înregistrarea în istoric FRCA trebuie configurate la nivelul controlerului.

Evitarea necazurilor Evitarea necazurilor: Setările pentru oricare dintre aceste istorice pot fi de asemenea modificate pe pagina de setări pentru un anumit canal de intrare HTTP. Orice modificări pe care le faceţi pe pagina de setări a canalului de intrare HTTP se aplică doar acelui anumit canal de intrare şi înlocuiesc orice setări de configurare globale pe care le specificaţi pe această pagină.gotcha

Activarea serviciului de înregistrare în istoric la pornirea severului

Selectaţi această opţiune dacă doriţi ca vreuna din următoarele înregistrări în istoric să pornească la pornirea serverului:
  • [z/OS] Înregistrare în istoric FRCA
  • Înregistrare acces NCSA
  • Înregistrare erori HTTP
[z/OS]

Înregistrarea în istoric a accesului FRCA

Când se selectează acest câmp, o înregistrare a cererilor de client de intrare pe care le tratează canalul de transport HTTP este păstrată în istoricul FRCA.

Acest câmp se afişează numai dacă rulaţi produsul pe z/OS.

Activare înregistrare în istoric acces

Când se selectează acest câmp, o înregistrare a cererilor de client de intrare pe care le tratează canalul de transport HTTP este păstrată în istoricul FRCA.

Acest câmp se afişează numai dacă rulaţi produsul pe z/OS.

Cale fişier istoric FRCA

Specifică calea de director şi numele istoricului FRCA. Ar trebui să utilizaţi o variabilă specifică serverului, cum ar fi $(SERVER_LOG_ROOT), pentru a împiedica coliziunile de nume de fişiere istorice.

Acest câmp se afişează numai dacă rulaţi produsul pe z/OS.

Dimensiune maximă istoric FRCA

Specifică dimensiunea maximă, în megaocteţi, a istoricului de acces FRCA. Când conţinutul istoricului de acces FRCA atinge limita dimensiunii maxime specificate, se creează un fişier arhivă <nume_istoric>.<amprentă_timp>.log. Conţinutul curent al istoricului de acces FRCA este apoi copiat în acest istoric arhivă.

Un exemplu de nume de fişier pentru acest este următorul:
frca_access_11_09_20_16.15.04.log

Data viitoare când conţinutul din istoricul de acces FRCA atinge dimensiunea de istoric maximă specificată, conţinutul istoricului de acces FRCA este din nou copiat în fişierul arhivă <nume_istoric>.<amprentă_timp>.log. Procesul de copiere suprascrie conţinutul curent al fişierului arhivă cu cel mai recent conţinut al istoricului de acces FRCA. NOTĂ: Când sunt mai multe istorice de arhivă, aşa cum se determină de către setarea "Numărului maxim de fişiere istorice", cel mai vechi istoric de arhivă este cel suprascris.

Acest câmp se afişează numai dacă rulaţi produsul pe z/OS.

Njumăr maxim de fişiere istorice

Specifică numărul maxim de versiuni istorice ale fişierului istoric FRCA care sunt păstrate pentru referinţă viitoare.

Acest câmp se afişează numai dacă rulaţi produsul pe z/OS.

Format istoric FRCA

Specifică ce format FRCA este utilizat când se înregistrează în istoric informaţiile de acces client. Dacă selectaţi Common, intrările de istoric conţin resursa cerută şi câteva alte bucăţi de informaţii, dar nu conţin referral, agent de utilizator şi informaţii de cookie. Dacă selectaţi Combined, sunt include informaţiile de referral, agent de utilizatori şi cookie.

Acest câmp se afişează numai dacă rulaţi produsul pentru z/OS.

Înregistrare acces NCSA

Activare înregistrare în istoric acces

Când se selectează, o înregistrare a cererilor de client de intrare pe care le tratează canalul de transport HTTP este păstrată în istoricul de acces NCSA.

Cale fişier istoric de acces

Specifică calea de director şi numele istoricului de acces NCSA. Pot fi utilizate substituiri de variabile standard, cum ar fi $(SERVER_LOG_ROOT), când specificaţi calea directorului.

[z/OS] Pe platforma z/OS, ar trebui să utilizaţi o variabilă specifică serverului, cum ar fi $(SERVER_LOG_ROOT), pentru a împiedica coliziunile de nume de fişiere istorice.

Dimensiune maximă istoric de acces

Specifică dimensiunea maximă, în megaocteţi, a istoricului de acces NCSA. Când conţinutul istoricului de acces NCSA atinge limita dimensiunii maxime specificate, se creează un fişier arhivă <nume_istoric>.<amprentă_timp>.log. Conţinutul curent al istoricului de acces NCSA este apoi copiat în acest istoric arhivă.

Un exemplu de nume de fişier pentru acest este următorul:
ncsa_access_11_09_20_16.15.04.log

Data viitoare când conţinutul din istoricul de acces NCSA atinge dimensiunea de istoric maximă specificată, conţinutul istoricului de acces NCSA este din nou copiat în fişierul arhivă <nume_istoric>.<amprentă_timp>.log. Procesul de copiere suprascrie conţinutul curent al fişierului arhivă cu cel mai recent conţinut al istoricului de acces NCSA. NOTĂ: Când sunt mai multe istorice de arhivă, aşa cum se determină de către setarea "Numărului maxim de fişiere istorice", cel mai vechi istoric de arhivă este cel suprascris.

Njumăr maxim de fişiere istorice

Specifică numărul maxim de versiuni istorice ale fişierului istoric NCSA care sunt păstrate pentru referinţă viitoare.

Puteţi folosi proprietatea personalizată de transport HTTP EnableBuildBackupList pentru a permite canalului HTTP să scaneze fişierele de istorie din directorul istoricelor de erori şi acces şi să ruleze peste aceste fişiere eventualele fişiere istorice nou create. Consultaţi subiectul Proprietăţi personalizate ale canalului de transport HTTP pentru o descriere a modului în care se specifică această proprietate personalizată.

Format istoric de acces NCSA

Specifică ce format NCSA este utilizat când se înregistrează în istoric informaţiile de acces client. Dacă selectaţi Common, intrările de istoric conţin resursa cerută şi câteva alte bucăţi de informaţii, dar nu conţin referral, agent de utilizator şi informaţii de cookie. Dacă selectaţi Combined, sunt include informaţiile de referral, agent de utilizatori şi cookie.

Intrările din istoricul de acces NCSA conţin o marcă de timp local.

Puteţi folosi proprietatea personalizată accessLogFormat a canalului de transport HTTP pentru a personaliza formatul istoricului de acces NCSA pentru un anumit canal de transport HTTP. Vedeţi subiectul Proprietăţi personalizate ale canalului de transport HTTP pentru o descriere despre cum să folosiţi această proprietate personalizată.

Înregistrare în istoric erori

Activare înregistrare erori în istoric

Când se selectează, erorile HTTP care apar în timp ce canalul HTTP procesează cererile de client sunt înregistrate în istoricul de erori HTTP.

Calea fişierului istoric

Specifică calea de director şi numele istoricului de erori HTTP. Pot fi utilizate substituiri de variabile standard, cum ar fi $(SERVER_LOG_ROOT), când specificaţi calea directorului.

[z/OS] Pe platforma z/OS, ar trebui să utilizaţi o variabilă specifică serverului, cum ar fi $(SERVER_LOG_ROOT), pentru a împiedica coliziunile de nume de fişiere istorice.

Dimensiune maximă istoric de erori

Specifică dimensiunea maximă, în megaocteţi, a istoricului de erori HTTP. Când conţinutul istoricului de erori HTTP atinge limita dimensiunii maxime specificate, se creează un fişier arhivă <nume_istoric>.<amprentă_timp>.log. Conţinutul curent al istoricului de erori HTTP este apoi copiat în acest istoric arhivă.

Un exemplu de nume de fişier pentru acest este următorul:
http_access_11_09_20_16.15.04.log

Data viitoare când conţinutul din istoricul de erori HTTP atinge dimensiunea de istoric maximă specificată, conţinutul istoricului de erori HTTP este din nou copiat în fişierul arhivă <nume_istoric>.<amprentă_timp>.log. Procesul de copiere suprascrie conţinutul curent al fişierului arhivă cu cel mai recent conţinut al istoricului de erori HTTP. NOTĂ: Când sunt mai multe istorice de arhivă, aşa cum se determină de către setarea "Numărului maxim de fişiere istorice", cel mai vechi istoric de arhivă este cel suprascris.

Njumăr maxim de fişiere istorice

Specifică numărul maxim de versiuni istorice ale fişierului istoric de erori care sunt păstrate pentru referinţă viitoare.

Puteţi folosi proprietatea personalizată de transport HTTP EnableBuildBackupList pentru a permite canalului HTTP să scaneze fişierele de istorie din directorul istoricelor de erori şi acces şi să ruleze peste aceste fişiere eventualele fişiere istorice nou create. Consultaţi subiectul Proprietăţi personalizate ale canalului de transport HTTP pentru o descriere a modului în care se specifică această proprietate personalizată.

Nivel istoric erori

Specifică tipul de mesaje de eroare care sunt incluse în istoricul de erori HTTP.

Puteţi selecta:
Critic
Sunt înregistrate numai eşuările critice care opresc Serverul de aplicaţii să funcţioneze corect.
Eroare
Sunt înregistrate erorile care aoar ca răspuns la clienţi. Aceste erori necesită intervenţia administratorului serverului de aplicaţii dacă rezultă din setări de configurare server.
Avertisment
Informaţii despre erori generale, cum ar fi excepţiile de socket care apar când se tratează cereri de client. Aceste erori de obicei nu necesită intervenţia administratorului Serverului de aplicaţii.
Informaţii
Se înregistrează starea diverselor taskuri care sunt realizate când se tratează cereri de client.
Depanare
Se înregistrează mai multe informaţii de stare task detaliate. Acest nivel de înregistrare în istoric nu intenţionează să înlocuiască înregistrarea în istoric RAS pentru depanarea problemelor, dar furnizează un raport de stare stabil asupra progresului cererilor de client individuale. Dacă este selectat acest nivel de înregistrare în istoric, trebuie să specificaţi o dimensiune de fişier istoric suficient de mare în câmpul Dimensiune maximă istoric de erori pentru a conţine toate informaţiile care sunt înregistrate în istoric.


Numele fişierului: utrb_httperrlogs.html