Utilizaţi această pagină pentru a configura istoricul de erori HTTP globale şi setările istoricului de acces National Center for Supercomputing Applications (NCSA) pentru un canale de intrare HTTP. Dacă rulaţi produsul pe z/OS, puteţi utiliza această pagină şi pentru a configura setările de istoric Fast Response Cache Accelerator (FRCA) pentru un canal de intrare HTTP. Un istoric FRCA este o formă specializată de istoric NCSA şi poate fi creat numai într-un mediu z/OS.
Pentru a vizualiza pagina acestei console administrative, apăsaţi Depanare, apăsaţi pe Acces NCSA şi înregistrare în istoric erori HTTP. Această pagină de consolă are secţiuni separate pentru fiecare tip de înregistrare în istoric. Secţiunea de înregistrare în istoric FRCA apare numai dacă rulaţi produsul pe z/OS.
. SubIstoricul de erori HTTP conţine o înregistrare a erorilor de procesare HTTP care apar. Nivelul de înregistrare în istoric a erorilor care apare depinde de valoarea care este selectată pentru câmpul Nivel istoric erori.
Istoricul de acces NCSA conţine o înregistrare a tuturor cererilor de client de intrare pe care le tratează canalul de transport HTTP. Toate mesajele care sunt conţinute într-un istoric de acces NCSA sunt într-un format NCSA.
Istoricul FRCA este un istoric de acces NCSA care poate fi creat numai dacă rulaţi produsul pe z/OS. Acest istoric conţine o înregistrare a tuturor cererilor de client de intrare care sunt tratate de Fast Response Cache Accelerator. Toate mesajele care sunt conţinute în acest istoric sunt în formatul NCSA.
Într-un mediu z/OS, erorile HTTP, accesul NCSA şi înregistrarea în istoric FRCA trebuie configurate la nivelul controlerului.
După ce configuraţi istoricele de erori HTTP, istoricele de acces NCSA şi istoricele FRCA, trebuie să activaţi explicit fiecare tip de înregistrare în istoric de pe pagina de setări pentru canalele HTTP pentru care doriţi să specificaţi tipurile de înregistrare în istoric anume care să apară. Pentru a vizualiza pagina de setări pentru un canal HTTP, faceţi clic pe
.Când se selectează acest câmp, o înregistrare a cererilor de client de intrare pe care le tratează canalul de transport HTTP este păstrată în istoricul FRCA.
Acest câmp se afişează numai dacă rulaţi produsul pe z/OS.
Specifică calea de director şi numele istoricului FRCA. Ar trebui să utilizaţi o variabilă specifică serverului, cum ar fi $(SERVER_LOG_ROOT), pentru a împiedica coliziunile de nume de fişiere istorice.
Acest câmp se afişează numai dacă rulaţi produsul pe z/OS.
Specifică dimensiunea maximă, în megaocteţi, a istoricului de acces FRCA. Când conţinutul istoricului de acces FRCA atinge limita dimensiunii maxime specificate, se creează un istoric arhivă log_name.1. Conţinutul curent al istoricului de acces FRCA este apoi copiat în acest istoric arhivă.
Data viitoare când conţinutul din istoricul de acces FRCA atinge dimensiunea de istoric maximă specificată, conţinutul istoricului de acces FRCA este din nou copiat în istoricul arhivă log_name.1. Procesul de copiere suprascrie conţinutul curent al fişierului arhivă cu cel mai recent conţinut al istoricului de acces FRCA.
Acest câmp se afişează numai dacă rulaţi produsul pe z/OS.
Specifică numărul maxim de versiuni istorice ale fişierului istoric FRCA care sunt păstrate pentru referinţă viitoare.
Acest câmp se afişează numai dacă rulaţi produsul pe z/OS.
Specifică ce format FRCA este utilizat când se înregistrează în istoric informaţiile de acces client. Dacă selectaţi Common, intrările de istoric conţin resursa cerută şi câteva alte bucăţi de informaţii, dar nu conţin referral, agent de utilizator şi informaţii de cookie. Dacă selectaţi Combined, sunt include informaţiile de referral, agent de utilizatori şi cookie.
Acest câmp se afişează numai dacă rulaţi produsul pentru z/OS.
Când se selectează, o înregistrare a cererilor de client de intrare pe care le tratează canalul de transport HTTP este păstrată în istoricul de acces NCSA.
Specifică calea de director şi numele istoricului de acces NCSA. Pot fi utilizate substituiri de variabile standard, cum ar fi $(SERVER_LOG_ROOT), când specificaţi calea directorului.
Pe platforma z/OS, ar trebui să utilizaţi o variabilă specifică serverului, cum ar fi $(SERVER_LOG_ROOT), pentru a împiedica coliziunile de nume de fişiere istorice.
Specifică dimensiunea maximă, în megaocteţi, a istoricului de acces NCSA. Când conţinutul istoricului de acces NCSA atinge limita dimensiunii maxime specificate, se creează un istoric arhivă log_name.1. Conţinutul curent al istoricului de acces NCSA este apoi copiat în acest istoric arhivă.
Data viitoare când conţinutul din istoricul de acces NCSA atinge dimensiunea de istoric maximă specificată, conţinutul istoricului de acces NCSA este din nou copiat în istoricul arhivă log_name.1. Procesul de copiere suprascrie conţinutul curent al fişierului arhivă cu cel mai recent conţinut al istoricului de acces NCSA.
Specifică numărul maxim de versiuni istorice ale fişierului istoric NCSA care sunt păstrate pentru referinţă viitoare.
Specifică ce format NCSA este utilizat când se înregistrează în istoric informaţiile de acces client. Dacă selectaţi Common, intrările de istoric conţin resursa cerută şi câteva alte bucăţi de informaţii, dar nu conţin referral, agent de utilizator şi informaţii de cookie. Dacă selectaţi Combined, sunt include informaţiile de referral, agent de utilizatori şi cookie.
Când se selectează, erorile HTTP care apar în timp ce canalul HTTP procesează cererile de client sunt înregistrate în istoricul de erori HTTP.
Specifică calea de director şi numele istoricului de erori HTTP. Pot fi utilizate substituiri de variabile standard, cum ar fi $(SERVER_LOG_ROOT), când specificaţi calea directorului.
Pe platforma z/OS, ar trebui să utilizaţi o variabilă specifică serverului, cum ar fi $(SERVER_LOG_ROOT), pentru a împiedica coliziunile de nume de fişiere istorice.
Specifică dimensiunea maximă, în megaocteţi, a istoricului de erori HTTP. Când conţinutul istoricului de erori HTTP atinge limita dimensiunii maxime specificate, se creează un istoric arhivă log_name.1. Conţinutul curent al istoricului de erori HTTP este apoi copiat în acest istoric arhivă.
Data viitoare când conţinutul din istoricul de erori HTTP atinge dimensiunea de istoric maximă specificată, conţinutul istoricului de erori HTTP este din nou copiat în istoricul arhivă log_name.1. Procesul de copiere suprascrie conţinutul curent al fişierului arhivă cu cel mai recent conţinut al istoricului de erori HTTP.
Specifică numărul maxim de versiuni istorice ale fişierului istoric de erori care sunt păstrate pentru referinţă viitoare.
Specifică tipul de mesaje de eroare care sunt incluse în istoricul de erori HTTP.
Legăturile marcate (online) necesită acces la Internet.